Încă de la începutul acestui blocaj economic am început să mă gândesc la urmările psihologice asupra oamenilor și în special asupra celor care întreaga lor existență depinde de contactul social, de cariera pe care o au și de statutul lor social care nu va mai fi validat în aceeași termeni ca și până acum.
În mintea mea a fost ca un „full in” ca la poker, unde mizezi tot ce ai pe o singură carte, sperând ca acel câștig să-ți umple toate buzunarele. Mă întrebam, oare cine vrea să joace poker cu viața lui. Asta este greșeala pe care mulți dintre noi am făcut-o sau poate încă o mai facem. Investiția totală într-o singură direcție a vieții este ca și cum ți-ai vinde tot ce ai ca să-ți poți procura „doza zilnică” de fericire.
La fel ca drogurile, mâncatul compulsiv, alcoolul sau cumpărăturile, munca este o dependență dacă devine punctul central al existenței. Orice dependență este menită să amorțească simțurile, să ne împiedice să ne gândim la ceea ce este dureros sau esențial și nu știm cum să obținem.
Read more